Ramayana Cafe - Blog

Ai avut o noapte luuunga care si-a pus amprenta asupra … aham… stariitale de bine? Incearca meniul nostru After Hours - indicat pentru mahmureala. Virgin Mary si un mic snack

Noul meniu Povestiri fara filtru e disponibil la Ramayana Cafe. Din noul meniu, puteti comanda si citi povestiri de colectie semnate de Delia Oniga, Alice Kais, Roxana Morositas, Jean Lorin Sterian, Iren C. si Cristina Maria Vasilescu.

Gusturi care ametesc papilele gustative intr-un vartej de arome naturale. Cam astea sunt smoothie-urile noastre.

Breakfast in a cup (capsuni, banana, suc de portocale)
Mango Jumbo (mango, piersica, mar)
Berry Love (mure, capsuni, coacaze)
Minty Peach (piersica, mar, lime, menta)
Coco Go (mango, cocos, ananas, vanilie)

Te-ai astepta ca gustul migdalat sa fie cel mai puternic, insa ceaiul oolong Formosa (un ceai semi-oxidat - undeva intre ceai verde si ceai negru) ineaca orice urma de amar, dand in schimb o aroma florala bauturii. Este un ceai foarte bun indulcit, iar eu l-am incercat si cu un strop de lapte. Cere, de asemenea, ceva dulce alaturi - cum ar fi o prajitura de casa.

Delicios!

Unul dintre cele mai nobile ceaiuri provine din Ceylon (Sri Lanka) - o insula situata in Sudul Asiei, disputata de-a lungul secolelor de catre colonizatori, nu atat pentru pozitia sa strategica in calea rutele navale, cat si pentru resursele valoroase, printre care si ceaiul.
Asadar, band acest ceai, iti poti imagina cum se simteau colonizatorii acum cateva secole bune, cand ceaiul era o prada rara - o moneda de schimb pretioasa, putin accesibila omului de rand.
Ca sa intru si mai bine in atmosfera, am baut ceaiul sub forma de high tea, adica insotit de un platou spectaculos de patiserie dulce si sarata - tot ce imi mai lipsea fiind the Daily Telegraph, o pipa si niste favoriti, I say old chap!

Cine a fost intr-un restaurant chinezesc trebuie sa fi auzit sau sa fi gustat Lychee. Este un fruct puternic aromat si dulce. Din fericire, isi pastreaza aceste proprietati si in combinatia cu ceaiul negru, tot chinezesc, pe care il beau in aceasta dupa-amiaza.
Ceaiul nu are niciun miros, insa am avut surpriza placuta sa ma loveasca in fata un parfum floral in momentul in care am turnat apa calda peste firicelele de ceai.
Am baut ceaiul fara indulcitor, ca sa ma bucur de aroma de fum subtila, insa cei care prefera gustul dulce, un pic de miere scoate si mai bine la iveala fructul chinezesc din amestec.

Ceaiul se prezinta, asa cum spune si numele, sub forma unor perle. Fiecare perla contine frunze de ceai verde impletite cu un mugure de iasomie. In contact cu apa, perlele infloresc eliberand aroma inconfundabila de iasomie. O placere. Secretul este sa nu lasi ceaiul prea mult la infuzat - devine usor amar.
Acum stau pe terasa si imi imaginez ca “jungla” de pe peretii care ma inconjoara e plina de flori de iasomie…E imaginatia mea, asa ca pot sa ma joc cu originea plantelor asa cum vreau.
E un ceai de vara evident, iar gustul sau e mult mai bun fara indulcitori.

Aparent o bautura delicata, acest ceai oolong contine un cocktail de energie, datorita extrasului de ginseng. Pentru a elimina gustul amarui, pudra de ceai si ginseng este imbogatita cu frunza dulce de licorice, rezultatul fiind un gust rafinat de ceai oolong, cu tonuri dulci si florale.
Intamplarea face ca in timp ce degust acest ceai, Muse ma acompaniaza, potrivindu-se de minune cu Lady Orchid datorita schimbarile de tonalitate si ritm de pe ultimul album Exogenesis.

Azi dimineata imi inchipuiam ca razele UV vor fi mai blande cu mine, insa cele aproape 30 de grade de afara m-au contrazis. Asa ca odata ajunsa la Cafenea, eram in stare sa beau si apa de la flori. Din fericire am fost intampinata cu un delicios Ice tea - home made, care a fost urmat aproape imediat de un al doilea. Sper ca poza este suficient de edificatoare pentru a potoli orice sete, fie ea si virtuala.
Ceaiul folosit - citron green.

Tin minte cand eram mica, bunica avea o cutie magica in dulap. Era o cutie de metal, foarte frumoasa si eleganta. Cutia purta patina timpului, insa se mai putea citi pe ea, scris cu auriu: Royal Tea. Minunat era insa mirosul pe care il simteam cand deschideam cutia: un miros de flori si fum, care umplea imediat camera…. Era mirosul de ceai negru - Earl Grey - sau cum ii spuneam noi pe vremuri - ceai rusesc (?). Nu gaseai usor ceaiul acesta, dar noi aveam mereu, in cutia de metal. Din acest motiv, imi place sa beau des
Earl Grey la Ramayana, pentru ca, aproape ca-n Proust, ma gasesc din nou in bucataria bunicii amusinand ceainicul de pe foc si rugandu-ma sa primesc si eu o cana calda de ceai cu lapte. Mirosul este identic -
miros colonial, puternic, de ceai regal.

.